Citind cartea “Tratat pentru alimentatia naturala a omului” am gasit cateva pagini unde erau prezentate civilizatii antice, dar si persoane celebre din istorie care au ales sa fie vegani.
Egiptenii, porecliti „mâncãtorii de pâine“ aveau o dietã compusã în cea mai mare parte din vegetale, asa cum aratã continutul intestinal al mumiilor.
Veda, cartea sfântã a indienilor, contine elogii pentru un regim fãrã carne. În India secolului II î.Ch. vacile de lapte beneficiau de îngrijiri speciale. Tãierea unei vaci era consideratã o crimã gravã, egalã cu uciderea unui om de castã superioarã si pedepsitã aspru.
Dacã îi lãsãm la o parte pe marii înþelepti ai Orientului, ca Zarathustra, Buddha, Confucius care au sustinut vegetarismul si ne vom limita la cultura apuseanã îl vom întâlni pe Homer ca fiind vegetarian convins.
Orficii greci duceau o viatã asceticã si renuntau la carne pentru a obtine purificarea trupeascã si sufleteascã.
Hesiod, în poemul „Lucrãri si zile“ regreta Era de aur si blestema fapta lui Prometeu, primul care a omorât o vitã si a adus focul din cer pentru a prepara mâncarea din carnea acestui animal.
Pitagora este considerat fondatorul miscãrii vegetariene. El spunea: „Aceia care ucid animalele si le mãnâncã carnea, vor avea cuatât mai mult tendinta sã-si masacreze semenii“. Pitagora, care a trãit foarte mult pentru epoca sa – 76 de ani – se hrãnea numai cu pâine, miere, fructe si legume, refuzând sã jertfeascã orice fel de sânge zeilor. Lui i se atribuie si urmãtoarea afirmatie, ca sintezã a crezului sãu privind actiunea hranei
asupra corpului biologic si spiritual: „Doar hrana vie si proaspãtã îi permite omului sã rãmânã sãnãtos, sã fie fericit si sã simtã adevãrul“.
Nu trebuie sã ne uimeascã faptul cã Socrate, ucenicul lui Pitagora, era un consumator convins de fructe si cereale. Socrate a trãit idealul vietii simple. De la el este expresia “Mananci ca sa traiesti, nu traiesti ca sa mananci” Socrate se hrãnea numai când îi era foame si numai cu alimente folositoare sãnãtãtii.
Platon pleda, de asemenea pentru cea mai mare sobrietate la mâncare si bãuturã. El considera cã hrana care nu a trecut prin foc este cea mai bunã si lua într-o zi o singurã masã, cu multe fructe. Printre deprinderile sale statornice erau si zilele de post. Tot el sustine cã orice consum de carne te face persoanã asprã, în timp ce consumul de plante si fructe tine Viu spiritul oamenilor.
Xenocrate, al doilea succesor al lui Platon la conducerea Academiei, a sustinut vegetarianismul.
Diogene a dus o viatã de o simplitate legendarã; se hrãnea cu ierburi, smochine uscate, mãsline si legume crude. El spunea: „Oamenii s-au molesit si sunt mai nefericiti decât animalele, care beau apã si se hrãnesc cu
plante“. Susþinea mereu: „Carnea si vinul abrutizeazã pe bãtrâni si molesesc pe tineri.“
Plutarh era, de asemenea vegetarian si a scris, în acest sens o carte: „Despre mâncarea cãrnii“ în care se prezintã ca un apãrãtor al animalelor torturate si ucise de oameni. El spune cã oamenii nu mai urmeazã adevãrata lor menire si au rãmas în urma animalelor. Plutarh a vãzut o legãturã cauzalã între necumpãtarea la
mâncare si bãuturã si decãderea moravurilor din timpul sãu.
Teofrast, mare naturalist, elev al lui Aristotel, spune cã mâncarea cãrnii nu este necesarã, înnãbusind îndemnurile superioare din om: „îmbuibându-se, oamenii au pierdut amintirea vechii pietãti, au cãzut tot mai adânc în excese, nemailãsând nimic negustat si nemâncat“.
Seneca, unul din marii filozofi stoici, a fost sustinãtorul elocvent al vietii simple. Era sigur cã decadenta din timpul sãu trebuia pusã pe seama exceselor. El spune: „Pentru libertatea noastrã interioarã trebuie sã avem stomacul bine disciplinat“.
Care medic se mai gândeste astãzi cã Hipocrate, pãrintele medicinei, al cãrui jurãmânt este depus de fiecare medic, se opunea consumului de carne ? Acesta ne oferã o multitudine de argumente în sustinerea acestui concept natural. Preocuparea „Pãrintelui medicinei moderne“ pentru aspectele de terapie si preventie prin alimentatie cât mai naturalã, este tot mai mult recunoscutã de lumea medicalã occidentalã. Concentrând cât mai mult datele istorice din vremea sa, care ne-au parvenit în prezent, este de remarcat în primul rând atractia majorã a marelui medic grec pentru tipul de vindecare nutritional natural, prin combinarea plantelor alimentare si a ierburilor din naturã. Confirmãri credibile ne vin din celebra afirmatie hipocraticã: „Alimentul sã vã fie medicament si medicament sã vã fie alimentul“, dar si de la o imagine asemãnãtoare: „Suntem ceea ce
mâncãm, iar bolile trebuiesc tratate înainte de toate prin alimentatie“, precum si de la afirmaþii transante de genul: „Lãsati leacurile în borcanele lor dacã puteti vindeca bolnavul cu ajutorul hranei“.
Francisc de Assissi, întemeietorul ordinului franciscanilor, a pledat întrega sa viatã pentru o atitudine de iubire fatã de animale si el însusi se hrãnea doar cu produse vegetale.
Voltaire respingeau sacrificarea animalelor. Ca si Pitagora, el a fãcut o legãturã directã între consumul masiv de carne, sacrificarea animalelor si numãrul tot mai crescut al ororilor de rãzboi.
Jean Jacques Rousseau se apropie de aceeasi conceptie, dupã care consumatorii de carne sunt mai duri decât consumatorii de produse vegetale si în cunoscutul sãu roman „Emile“ afirmã cã la copii se observã o respingere instinctivã a consumului de carne, ei preferând sã mãnânce fructe.
Lev Tolstoi a devenit la maturitate vegetarian. În tineretea sa obisnuia sã participe la vânãtori, dar avea repulsie fatã de ele. El nu vedea nici o diferentã între suferinta unui om si suferinta unui animal.
Pentru adeptii convinsi ai tehnicii, poate nu este rãu sã amintim cã datorãm inventia becului spiritului limpede si viu al vegetarianului Thomas Alva Edison. El nu a fost numai un vegetarian convins, ci si un oponent hotãrât al vânãtorii. Poate datoritã stilului sãu de viatã vegetarian a putut atinge vârsta de 84 de ani.
Acest record a fost întrecut de scriitorul englez, George Bernard Shaw, laureat al premiului Nobel pentru literaturã, care a trãit 94 de ani. Shaw a crezut în dreptul fiecãrei creaturi la viatã si afirmã cã este de neacceptat ideea ca oamenii civilizati sã se hrãneascã cu animalele.
Albert Einstein, marele savant, cãruia îi datorãm teoria relativitãtii. El considera vegetarismul o necesitate, pentru cã un astfel de mod de viatã ar putea sã aibã consecinte mult mai mari pentru omenire.
Dintre Pãrintii Bisericii Crestine, Clement din Alexandria (150–220) considerat fondatorul Scolii teologice din Alexandria, scria: „Unii oameni trãiesc ca sã mãnânce la fel ca animalele lipsite de înþelepciune, a cãror viaþã este stomacul si nimic altceva.“
Vasile cel Mare, episcop al Cesareei, considerat un alt Pãrinte al Bisericii Crestine, ne spune printre altele: „Corpul care este hrãnit cu carne va deveni greoi si va fi coplesit de boalã. Sufletul se va sufoca sub plãcerea mâncãrii, va pierde controlul asupra trupului si capacitatea de gândire“.
Ioan Gurã de Aur (din Antiohia), mare învãtat teolog, numit si „Augustin al grecilor“, a lãsat un numãr impresionant de scrieri. Astfel descrie el felul de viatã al cãlugãrilor în mijlocul cãrora trãia: „Aici nu
curge nici un fir de sânge, de la animale, nici o bucatã de carne nu este pe masã. Mâncãrurile delicate si corpul greoi sunt necunoscute acestor cãlugãri. În bucãtãria lor nu se simte mirosul greu al preparatelor din carne. Voi însã urmaþi calea lupilor si obiceiul tigrilor. Dar pe acestia astfel i-a fãcut natura, mâncãtori de carne, în timp ce pe noi, Natura ne-a înzestrat cu întelepciunea cuvântului si simtul dreptãtii. Si totusi,
noi am devenit mai rãi ca animalele.“
Izvoarele vechi ale cãtþilor religioase vorbesc despre Apostoli si primii crestini care nu omorau animale, nu mâncau carne si se abtineau de la orice bãuturã tare.
Mergând cãtre vremuri mai apropiate de prezent, observam cum exista tot mai multi medici care practica acest tip de alimentatie pentru vindecarea bolilor. O mare parte dintre ei sunt prezentati tot in cartea “Tratat pentru alimentatia naturala a omului” de Med. drd. M a r i a n PARASCHIV-CLAUDIUS
